21 iunie 2004

28 iunie 2007

21 iunie 2004

 

 

 M-am trezit în jurul orei 10. Afar? plou? moc?ne?te, probabil din cauza taifunului care a ajuns prin dreptul Osak?i ?i Wakayamei, spre disperarea lui Mayumi care asear? î?i a?ezase lucrurile la uscat. În fiecare diminea?? sunt silit s? urm?resc prognoza meteo c?ci taifunurile pleac? ?i vin ?i japonezii sunt fiin?e meteosensibile. Dac? în Coreea de sud m? concentram asupra trecutului sau viitorului, aici în Japonia tr?iesc parc? sub zodia prezentului continuu.

 

 

 Ieri ne-am rugat la un altar shintoist al vulpii la Ishikiri, kitsune taisha. Zeci de vulpi minuscule, din por?elan, din filde?, al?turi de câteva vulpi uria?e din piatr? îi întâmpinau pe trec?tori, animalul fiind sacru pentru japonezi care ar dori s? împrumute ceva din ?iretenia ?i în?elepciunea ei. Locuitorii insulei sunt destul de supersti?io?i, Mayumi are acas? o ?opârl? din metal, care-i p?ze?te casa în absen?a ei. Sper s? devin ?i eu mai ?iret, mai abil în rela?iile sociale când m? întorc acas?, s? înv?? de la madam Vulpea!

 

 

 Au sosit acas? c?r?ile de la Kinokunya frumos împachetate ?i am început s? r?sfoiesc un roman al lui Kenzaburo Oe[1], titlul englezesc fiind „Rouse up, o Young Men of the New Age!.” Cartea e similar? pîn? la un punct c?r?ii extraordinare a domnului Matei C?linescu[2], Portretul lui M., publicat? întâi sub forma unui serial în revista 22, reluat? în volum la editura Polirom. E povestea (drama) unui scriitor, un alter ego, K. cel care nareaz? istoria vie?ii fiului s?u cu disabilitate mental? pe care se str?duie?te s?-l observe ?i s?-l în?eleag?. Rafinamentul s?u sufletesc este împins la extrem, naratorul se refugiaz? în lectura poemelor lui William Blake din cele dou? cicluri simetrice, Songs of Innocence ?i Songs of Experience, poemul cel mai frumos fiind cel al b?iatului care ?i-a pierdut tat?l.

 

 

 Jurnalul acesta al florii de cire? va fi diferit de jurnalul unui bob de orez, starea mea de spirit e din ce în ce mai bun?, un melanj între relaxare ?i medita?ie, o captare a energiilor latente ale corpului, a fluidului spiritual, o întoarcere la via??. Florile de cire? vor înflori abia la prim?var?, pe drumul spre apartamentul minuscul al so?iei mele sunt planta?i zeci de asemenea pomi fructiferi (pe care Ion Heliade R?dulescu îi numea în Anatolida sa cu un neologism italian fructidori). Dar eu simt cum înmuguresc ?i cum voi înflori în s?pt?mânile urm?toare. Sunt singur c? nu voi p?r?si aceasta insul? nemodificat, c?ci un c?l?tor care nu se las? p?truns de delicata curgere a acestor pe?ioluri e fie un tip insensibil, fie un idiot.

 

 

 Ca s? c?l?tore?ti în astfel de ??ri cu culturi ?i limbi foarte diferite trebuie s? fii pu?in domnul cameleon (cameleon san). Cred c? mul?i oameni de cultur? sunt un soi de ventrilogi, vorbesc limbi sau folosesc coduri personale, numai de ei în?elese. Sau al?ii sunt persoane mediumnice, se umplu de spiritele ?i de vocile altora. „?optesc cuvinte ne-n?elese, ?i parc? a?tept ceva. S? mor?”

 

 

 Romanul lui Kenzaburo Oe avanseaz? simultan pe dou? paliere paralele de sens, primul con?inând imagini din planul min?ii bolnave al fiului, cel de-al doilea într-o re?ea foarte fin?, dantelat?, de imagini ?i teme literare, multe fiind chair intertexte din William Blake. Copilul naratorului K., Eeyore, care între timp a ajuns un adult de 43 de ani, nu e deloc un copil cu handicap, de?i s-a n?scut cu dou? creiere, din care cel mai mic i-a fost extirpat, ci un individ cu nevoi speciale, un autist din rasa lui Matthew, capabil îns? s? compun? chiar muzic? simfonic?, pornind de la compozitori ca Bach ?i Mozart, pe care îi ascult? frecvent. Titlurile capitolelor romanului reiau versuri celebre  din poemul celor patru Zoas sau din America, poemele lui Blake. Imaginea capului desc?p??ânat, desf?cut de trup al lui Yukio Mishima cu for?a ei groaznic? de sugestie, care s-a transformat într-un icon al Japoniei moderne, este asociat? cu gravura lui William Blake, The Ghost of the Flea. Inten?ia lui Mishima a fost în opinia lui Oe de-a combina tradi?iile vechii Japonii imperiale cu for?a ?i impactul extraordinar al mass media. Romanul ad?poste?te ?i un eseu despre violen?? pe care una din studentele americane ce studiaz? cultura acestei ??ri îl scrie ?i îl prezint? profesorului s?u. Violen?a este valoarea fundamental? a acestei societ??i a c?rei istorie a rezultat tocmai din încercarea de a o grada sau controla. Studiul antropologului american Ruth Benedict[3], Crizantema ?i sabia, ar putea fi nucleul declan?ator al acestei cercet?tri. Cartea e, mutatis mutandis, un fel de tratat blagian, un soi de Spa?iu mioritic al acestui popor foarte special. Se pare c? fotografia capului desc?p??ânat al lui Yukio Mishima, a?ezat de discipolul s?u pe o foaie de ziar, a avut un impact deosebit asupra imaginarului social japonez, efectul fiind echivalent cu cel produs de imaginile asasinatului lui J.F.K. asupra Americii. Violen?a absolut?, creatoare de haos, a înso?it în continuu istoria contemporan ? a Japoniei, fie c? este vorba de episoadele Pearl Harbour, unde japonezii au folosit for?a, de Hiroshima ?i Nagasaki, de ora?ele Tokio sau Osaka distruse aproape complet de covoarele de bombe americane sau de recentul atac cu gaz sarin din metroul din Tokio c?ruia scriitorul postmodern Haruki Murakami[4], i-a consacrat un volum întreg de non-fiction, alc?tuit din interviuri cu supravie?uitorii acestui atac, intitulat Underground. Oamenii evapora?i din cele dou? ora?e devastate de atacul nuclear, un fel de Pompei al insulei dar ira?ionalitatea nu mai cea natural? a unui vulcan ci a unor „beautiful mind”, a unor min?i minunate de savan?i americani, ar putea fi o demonstra?ie pentru conceptul reinventat de Milan Kundera , „insuportabila u?ur?tate a Fiin?ei.” Suntem doar ni?te bule, ni?te baloane de s?pun, ni?te extrem de delicate b??ici pline cu ap?, în orice clip? ceva se poate rupe în noi, o valv?, o roti??, tr?im cu sabia lui Damocles deasupra capetelor noastre, în orice secund? cineva poate întoarce o cheie, ap?sa un buton ro?u, da un ordin, sunt atâ?ia care se joac? de-a Dumnezeu ?i au drept de via?? ?i de moarte asupra noastr? ?i în minutele urm?toare ne trezim transforma?i în simple ab?ibilduri pe un zid. De la episodul atacului cu gaz Sarin fa?a hâd? a terorismului râde peste tot în lume ?i nimeni nu mai e sigur, din New York, pîn? în gara din Atocha, din Indonezia pîn? în America Latin?. Terorismul s-a globalizat, a devenit una din megatendin?e iar noi ar trebuie s? înv???m s?-l prevenim. Cu orice pre?.

 

 

 Taifunul a lovit ca un ciocan pneumatic coastele Japoniei, aproape în fiecare an se întâmpl? a?a în aceast? perioad?. Imagini cu vase pesc?re?ti aruncate pe mal, cu oameni care încercau s? se salveze de furia apelor, pe care le mai vedeam din când în când la jurnalele TVR. Probabil c? înc?lzirea planetei datorat? efectului de ser?, î?i spune cuvântul. Shinkansen, trenul de mare vitez? a avut azi ceva probleme, un acoperi? al unei case luat de vânt s-a pr?bu?it peste linia electric?. Circula?ia a fost întrerupt? pentru zece minute, timp suficient ca s? se remedieze defec?iunea. Prognoza meteo anun?? pentru mâine vreme însorit? ?i cald?, a?a c? n?b?d?ile taifunului vor disp?rea. Tr?im o epoc? în care prognoza meteo dep??e?te în importan?? ?tirile cele mai importante ale zilei. Asear? am mers la supermarket ?i o p?tur? groas? de nori, pâsloas? ?i pufoas? plutea peste Osaka. Acest nor uria? s-ar putea s? aib? o leg?tur? ?i cu poluarea ?i smogul marelui ora?.

 

 

 Am avut ocazia s? privesc mai multe ore de programe de televiziune azi, reclamele sunt copil?roase ?i haioase, ?i pornind de la analiza lor ai putea crede c? to?i japonezii sunt u?or infantili, asta dac? iei în calcul numai mass-media. În ?ar? am participat o singur? dat? la Noaptea devoratorilor de publicitate, ?i cred c? spoturile publicitare vorbesc destul de mult despre psihologia poporului respectiv. Cele mai frumoase sunt spoturile publicitare pentru ma?ini, un soi de hai ku vizual, de obicei concentrate în jurul unor fete foarte frumoase. Premierul japonez, dl. Junichiro Koyzumi se tot plimb? prin diferite prefecturi c?ci ?i domnia sa e în plin? campanie electoral?. Japonia e îmbr?cat? în kimono-ul mediatic, are un num?r uria? de vedete, cam în fiecare sear? apar la televizor, dar cei mai celebri sînt b?ie?ii din trupa Smap. Japonia anului 2004 este toat? numai Smap ?i samurai.

 

 

 O sut? dou?zeci ?i ?apte de milioane de japonezi tr?iesc pe aceast? insul? ?i în tot arhipelagul într-una din cele mai mari concentr?ri umane de pe planet?, densitatea lor pe metrul p?trat fiind uria??, mai ales în centrul Osak?i, unde la orele de vârf ai senza?ia c? ai plonjat într-o termitier?. Drumurile sunt ?i ele foarte înguste iar un european obi?nuit cu str?zile mai largi poate oricând sfâr?i sub ro?ile unei ma?ini, dac? ?oferul acesteia nu ar fi extrem de atent. În Japonia am avut pentru prima oar? sentimentul c? spa?iul meu vital s-a împu?inat, c? nu am loc suficient s? tr?iesc, s? respir, s? alerg, s? m? mi?c. De fapt, pe sub p?mânt a crescut în timp un al doilea ora?, alc?tuit din re?ele infinite de pasaje pietonale ?i cea mai mare parte a vie?ii unui japonez se irose?te aici. Am citit pe undeva c? Shanghai, ora?ul chinezesc cu cei mai mul?i zgârie nori, se scufund? în fiecare an cu câ?iva centimetri, c?ci acest ora? subteran a ap?rut ?i acolo.

 

 Postmodernitatea ?i bog??ia sclipitoare a locului nu e chiar atât de ?ocant?, pentru mine, c?l?torul care a trecut prin Seul sau Singapore, ba chiar mi s-a p?rut c? metroul e mai p?r?ginit ca cel din Seul c?ci timp de vreo 10 ani din cauza unei stagfla?ii persistente, municipalitatea Osak?i nu a mai cheltuit un yen pentru modernizare. Ora?ele mari din Asia sunt un fel de Dobo? tort, în care po?i citi istoria lor în straturile geologice succesive care s-au depus unul peste altul, c?ci coexist? în deplin? armonie cl?diri vechi de 50 de ani cu zgârie nori moderni, cartiere abia date în folosin?? cu altele ce ar fi trebuit de mult demolate, linii de metrou de ultim? or? ?i cu ultima tehnologie ?i altele vechi de zeci de ani, care p?streaz? patina timpului. De asemenea, par crescute anarhic, cu cartiere în care exist? unitate de stil, în care casele respect? tipul tradi?ional al casei de lemn cu acoperi? din olane ?i altele în care fiecare a construit cum l-a t?iat capul, f?r? s? respecte alte reguli decât propria lui imagina?ie. România nu poate visa deocamdat? la miracolul japonez, doar par?ial explicabil prin efectul legilor economice c?ci succesul unei ??ri, dup? cum demonstra Max Weber ?ine ?i de mentalitate sau de filtrul cultural sau religios. Dac? pîn? acum am fost nevoi?i s? administr?m cât mai bine s?r?cia, sper c? începînd din 2007 s? avem în?elepciunea s? ne planific?m dezvoltarea.

 

 

  Vântul nu mai adie absolut deloc, aerul a înghe?at, norii cei r?i, viole?i s-au împr??tiat deasupra ora?ului, iar greierii dau un concert asurzitor e foarte frumos aici, pe acest munte în miniatur?. Ajung la imaginea superb? din romanului lui Oe a prietenului H. care se preg?te?te s? moar? de leucemie, ?i îi aminte?te naratorului K. despre un joc pe care cei doi îl jucau în copil?rie, „decolarea sufletului.” E o situa?ie absolut similar? cu o povestire a lui Mishima în care eroul descoper? c? trebuie s? joace la fel de bine jocul vie?ii ?i pe cel al mor?ii. De fapt, cele dou? sunt îngem?nate ?i se pun în valoare unul pe cel?lalt. „When the soul broke away from the body, it climbed into the skyabove the valley and glided through the air as it observed family and friends below disposing of the husk of corpse that it had shed”. Extrem de crud? aceast? imagine a ie?irii din trup, ca un fel de n?pârlire.

 

 

 Finalul romanului lui Oe este superb, peste imaginea lui „tree of life” din poemul Jerusalem a lui William Blake, „Toward the rain tree/ And through it to the World beyond/ Our spirits merged, consubstantial,/ Yet selves as free as they can be/ We return” naratorul suprapune imaginea unui arbore tropical dintr-una din povestirile sale. M-am bucurat ca un copil când am încheiat de citit romanul c?ci William Blake e unul dintre poe?ii mei favori?i. Dac? a? putea citi aceste romane în limba japonez? a? fi cel mai fericit dintre p?mânteni, dar nici traducerea lor în limba englez? nu este de evitat. Când vom avea la dispozi?ie traducerea lor în limba român??

 

 

 Am vorbit cu Mayumi, e re?inut? de o ?edin?? cu p?rin?ii ?i va întârzia aproximativ o jum?tate de or?, dar eu trebuie s? plec spre sta?ia Iaenosato. Carcasa computerului e destul de grea, a?a c? voi pleca mai devreme de acas?. Specialistul în hardware de la magazin mi-a spus c? c? placa de baz? a f?cut un scurtcircuit, am uitat s?-i montez ni?te picioru?e, ?i s-a ars o siguran??. Schema tehnic? era în japonez? ?i eu nu pot citi nici un cuvînt, m? simt ca în filmul Lost in translation( n.m. pe care aveam s?-l v?d peste doi ani) . Dup? am trecut prin Namba, un cartier comercial foarte cunoscut din Osaka, unde foarte multe japoneze cam sub?irel îmbr?cate î?i ofereau serviciile sexuale ?i inima lor tân?r? ?i destul de înc?p?toare, trec?torilor. E un loc pe care trebuie s?-l vizitezi f?r? nevast? ?i cu buzunarele doldora de yeni. Shinobu, prietena noastr? din Singapore, a sunat ?i ne-a anun?at c? va veni la Osaka sâmb?ta viitoare. La întoarcere am trecut pe la sediul companiei Leopalace firma de la care Mayumi a închiriat apartamentul, unde a discutat cam jum?tate de or? cu unul dintre func?ionari. Ace?tia sunt exagerat de amabili, î?i pot r?spunde la un milion de întreb?ri, f?r? s? se enrveze, cu un calm englezesc. R?bdarea cu care japonezii negociaz? cele mai banale lucruri cum ar fi schimbarea unei iale ar scoate din min?i pe oricare func?ionar român. Turi?tii japonezi sunt, de asemenea, proverbiali pentru r?bdarea cu care examineaz? fiecare col?i?or al unei bluze sau perechi de blugi, pe care o întorc pe toate p?r?ile ?i îi exaspereaz? pe to?i vânz?torii. Clien?ii japonezi sunt cei mai urâ?i de vânz?torii din lumea întreag?, comercian?i destul de buni ca s?-?i ascund? aceste sentimente anti-japoneze. Diferen?a între modul în care î?i face cump?r?turile un japonez ?i un român tr?deaz? de fapt o diferen?? cultural?.

 

 


[1] Kenyaburo Oe, Rouse up, o Young Men of the New Age!, tr. John Nathan, Groove Press, 2002

 

[2] Matei C?linescu, Portretul lui M, Editura Polirom, 2003

 

[3] Ruth Benedict, The Chrysanthemum and the Sword, Patterns of Japanese culture, Charles E. Tuttle Company, Tokio, 1974

[4] Haruki Murakami, Underground, Vintage Books, London, New York, 2000

 



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X